Carlo Petrini: Agricultura de subzistenţă e gratificantă

Preşedintele Slow Food International se arată preocupat de agricultura şi de micii producători agricoli din România. Într-un interviu pe care i l-am luat la Torino, Carlo Petrini explică legătura complexă dintre agricultură şi încălzirea globală. Ca de obicei, nu a uitat să facă şi apologia producţiei ţărăneşti de hrană.



După Terra Madre rămâne un document scris, iar acest document este manifestul Slow Food privind Schimbările Climatice şi Hrana. Vandana Shiva, vicepreşedintele Slow Food Internaţional, a prezentat deja exhaustiv prevederile documentului. Totuşi aş dori să arătaţi din nou legătura dintre încălzirea globală şi producţia hranei.


Ca în toţi anii, Manifestul este rezultatul muncii unei comisii dedicate acestei tematici. Ceea ce cuprinde documentul sunt doar nişte linii directoare pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice. Responsabilitatea întregului sistem de producţie agricolă în ceea ce priveşte cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră e pur şi simplu enormă. Enormă. Şi nu se referă doar la emisiile ieşite de pe ţeava de eşapament a tractoarelor, ci şi pentru că întreaga producţie de fertilizatori, pesticide şi, în multe cazuri, agricultura intensivă sunt extrem de poluante şi emit mai mult dioxid de carbon, într-o zonă precum cea de aici, decât toate maşinile din oraşul Torino.

Astfel, a trece la o agricultură mai virtuoasă e unul dintre marile obiective ale Slow Food. Această agricultură virtuoasă, azi, este reprezentată de lumea săracă. Ţăranii au practicat-o mereu, acum au nevoie doar de noi oportunităţi de business. Aceeaşi afirmaţie este valabilă şi pentru lumea dezvoltată, pentru elitele agriculturii biologice. Aceste două lumi trebuie să colaboreze între ele, să schimbe cunoaştere.

Probleme apar în acele regiuni care nu sunt nici sărace, nici bogate. Voi, românii, sunteţi în această zonă incertă. Acolo, agricultura tradiţională este tot mai mult ameninţată de noile trenduri, de consumism, de aproprierea unor vaste terenuri de către multinaţionale şi de către antreprenorii occidentali.
Putem da şi nume, nu?

Ştim foarte bine cine sunt. Monsanto, Pioneer şi altele. Pe ruinele unei culturi tradiţionale de producere a hranei, aceştia încearcă să înlăture complet lumea ţăranilor. Este lucrul cel mai ruşinos care se poate întâmpla în ţările fost comuniste precum România, Bulgaria sau Polonia. Trebuie creată o mare mişcare care să reacţioneze la această ofensivă.

Dacă a trăi la ţară, în imaginarul contemporan, înseamnă sărăcie şi mizerie, în timp ce pământul făgăduinţei e la oraş, bătălia e deja pierdută.

Cu toate acestea, în România ultimilor 18 ani, oamenii au redescoperit proprietatea şi, odată cu ea, un teribil egoism, îngrădirea loturilor de pământ, suferă un individualism feroce şi participarea în comunitate este aproape nulă. Nici nu are rost să vorbim despre vreun spirit cooperativ, pământurile sunt bune parcă doar de speculaţii imobiliare.

Da, aceasta este dauna cea mai mare facută de aceste regimuri politice, cândva denumite socialism real. Au reuşit să ucidă speranţa socialismului. Iar situaţia a devenit cu atât mai gravă cu cât capitalismul a fost prezentat ca un sistem al libertăţii, un sistem în care toţi, contra cost, îşi satisfac placerile şi îşi trăiesc vieţile bine. Acum trebuie să traversăm deşertul.

Dar România are un mare avantaj. Sunteţi parte a Uniunii Europene, puteţi călători, puteţi vedea şi puteţi înţelege cât de mistificant este acest raţionament. Şi asta se poate vedea foarte bine privindu-vă conaţionalii plecaţi peste hotare. Deci nu ar fi mai bine să construim economii locale, virtuoase, atât în România, cât şi în afara ei? Tinerii pot face agricultură sustenabilă şi gratificantă atât financiar, cât şi ca mod de viaţă.

Spuneaţi că agricultura de subzistenţă nu e o nişă. De ce?

E adevărat, însă ea trebuie calibrată pentru fiecare ţară. Dacă vorbim despre o agricultură de subzistenţă mortificantă, nu am făcut nimic. Există agricultură de subzistenţă gratificantă. România are o mare capitală, o piaţă enormă. Din experienţele de până acum îmi dau seama că pieţele de desfacere ale ţăranilor din Bucureşti au un succes enorm. Aceste practici, precum proiectul primarului din Bucureşti, trebuie în mod absolut codificate şi înmulţite. Cu atât mai mult trebuie dezvoltată şi reţeaua Slow Food, care poate da forţă promovării produselor tradiţionale bune şi produse cu respectul biodiversităţii.


Manifestul Schimbărilor Climatice şi Securităţii Alimentare

Comisia Internaţionala privind Viitorul Hranei şi Agriculturii şi Slow Food International au prezentat la Torino, în cadrul reuniunii Terra Madre, documentul redactat de Vandana Shiva şi intitulat Manifestul Schimbărilor Climatice şi Securităţii Alimentare.
Ceea ce documentul subliniază încă de la început este legătura strânsă dintre schimbările climatice şi agricultură, contribuţia la încălzirea globală şi vulnerabilitatea sistemului de producţie agricolă industrializată, dar şi soluţiile potenţiale pe care le oferă adaptarea producţiei agricole ecologice şi organice la noile provocări ale pieţei globale.
Conform opiniei lui Shiva, peste 35% din criza schimbărilor climatice provine din agricultură. În acelaşi timp, 35% din soluţia luptei împotriva încălzirii globale stă tot în producţia agricolă şi a hranei în general. Această componentă vitală este de cele mai multe ori subevaluată în analizele şi discuţiile privind lupta împotriva schimbărilor climatice.
"Condamn Protocolul de la Kyoto pentru că creat o piaţă a emisiilor prin alocări care nu fac decât să privatizeze atmosfera, iar atmosfera este un bun comun al întregii planete. Principiul ’poluatorul plăteşte’ a devenit ’poluatorul se îmbogăţeşte’", arata Shiva. În momentul de faţă, tot ceea ce se întâmplă este un outsourcing al emisiilor, adică marile companii occidentale „îşi vor transfera” dreptul de a polua în marile industrii din ţările în curs de dezvoltare, precum India şi China.
Industria ingineriilor genetice promite că va crea seminţe care rezistă la schimbările climatice, însă nu face decât să pirateze seminţe deja existente în natură sau în culturile tradiţionale. "Întâi cauzează schimbările climatice, apoi te forţează să le cumperi seminţele rezistente", adaugă Shiva.
În ce priveşte biocombustibilii, Shiva îi dezavuează ca fiind doar generatori de insecuritate alimentară, iar nu o soluţie la încălzirea globală.
Mai mult, ecoactivista va propune noi metode de a măsura creşterea economică, cu criterii care să ia în considerare şi securitatea alimentară, şi salvgardarea biodiversităţii.
Metodele de conservare a mediului se află deja în cultura tradiţională a fermierilor şi în practicile agricole virtuoase ale ţăranilor şi populaţiilor indigene, susţin Vandana Shiva şi Carlo Petrini.
"Ştiinţa va trebui să dialogheze cu cunoaşterea tradiţională, iar docenţii trebuie să aiba umilinţa de a vorbi de la egal la egal cu ţăranii", spune Petrini. "Mă întreb, o ţărancă indiancă ce poate doar cu ajutorul simţului tactil să diferenţieze între 600 de tipuri de seminţe e inferioară unui profesor de la Harvard? Nu cred. Poate chiar dimpotrivă", a mai spus acesta.

Materialul a fost publicat si in Green Report - www.green-report.ro