Petrini: "Veniti in UE nu pentru ca sunteti o piata atragatoare, ci pentru ca sunteti o mare cultura!”

Am avut sansa extraordinara de a-l cunoaste pe Carlo Petrini, presedintele Slow Food. Dupa numai cinci minute de discutie, m-am lasat sedus de o gindire fundamentata sociologic, pe cat de pragmatica, pe atat de idealista, inspirata de Claude Levi-Strauss. Cititi mai jos un rezumat al discutiei noastre.

Producatorii si consumatorii au obligatia sa apere productia de hrana naturala si sanatoasa. Consumismul extrem, care, in aceste timpuri, inghite planeta se manifesta in modul cel mai evident prin fast-food, globalizarea negativa. Conceptul Slow Food nu consta in exacerbarea lacomiei la masa, ori in centralizarea gandurilor unor gurmanzi ci intr-o noua perspectiva asupra dezvoltarii. Slow Food este o retea planetara care incurajeaza localizarea productiei, sintetizata in termenul de „glocal”, globalizarea pozitiva.

Congresul Terra Madre care se organizeaza din doi in doi ani la Torino si care poarta supranumele de ‚Natiunile Unite ale Taranilor’ reuneste reprezentanti ai producatorilor de hrana din 152 de tari care isi cauta nise si debusee intr-un sistem economic mondial. Vorbim, in aceasta lumina, de o componenta de business, esentiala, care sa aduca dreptate micilor producatori intr-o piata dominata cu violenta de transnationale. Nu este o miscare de protest, nici nu neaga virtutile unor multinationale, nota bene, ci una care are ca scop salvgardarea resurselor, a apei, a pamantului si a biodiversitatii in contexte culturale locale.

Poate e o utopie, insa utopiile nasc realitate.

La scara mondiala si europeana traim in ‚noua economie’. Uniunea Europeana a lucrat ani buni pentru a dezvolta agricultura de exploatare masiva, iar acum realizeaza ca trebuie sa se intoarca la mica economie cu o valoare adaugata. Taranii au castiguri infime si acest fapt creeaza grave probleme de justitie sociala.

Observam si in CAP (Common Agricultural Policy), planul de dezvoltare agricola al Uniunii Europene, o schimbare majora a paradigmei economice. In final, vorbim despre o balanta dezechilibrata pe ale carei talere se afla cantiatea de hrana, pe de o parte, si calitatea ei, pe de alta. Teritoriul a redevenit un element esential al dezvoltarii, iar, in productia de hrana, taranul il protejeaza instinctiv. Europa occidentala a distrus aceasta parte a economiei, in tari precum Italia, Franta ori Germania, unde mult sub 4% mai sunt tarani producatori. UE isi da seama abia acum de marea eroare.

E foarte important ca Romania sa nu faca aceeasi eroare. Ne aflam in fata unei contradictii: Romania a iesit din economia colectivista, din forme si sabloane productive centralizate, nascute din modernismul socialist stupid. Acesta a distrus mare parte din traditia seculara a productiei.

Pare bizar, dar acum capitalismul occidental s-a pliat perfect pe formele anacronice ale socialismului. Exista capitalism, foarte bine, insa trebuie sa existe si o cale romaneasca.

Taranii si statul roman vor intelege ca, daca vor continua sa vanda pamanturile multinationalelor, acestea din urma nu vor oferi mai mult decat... subzistenta.

„Am cunoscut un taran in sudul Transilvaniei care face o branza de capra minunata, dar nu o poate vinde. Crede-ma, e de mii de ori mai buna decat orice branza frantuzeasca”, spune Petrini.

Romania e obligata azi sa creeze politici de aparare a satelor – purtatoarele culturii romanesti, iar nu aberatii turistice precum Dracula Park. Taranii de prin aceste parti sunt foarte slabi, iar Slow Food va lucra pentru a le da mai mult orgoliu si speranta in prima faza. Speranta vine debusee pe piata, din productie de calitate si, in final, din retribuirea justa a muncii lor.

Pier Paolo Pasolini ii atentiona pe italieni acum mai bine de 30 de ani cu privire la distrugerea imensei culturi taranesti prin omologare si la faptul ca aceasta ne va saraci ireversibil. Valoarea Slow Food sta in a folosi gastronomia, gustul, ceea ce e ‚bun’, pentru scopul neechivoc al justitiei sociale. Gastronomia este antropologie, economie, politica si cultura, iar nu retete culinare fara personalitate publicate pe ici pe colo.

Asadar, „veniti in UE nu pentru ca sunteti o piata atragatoare, ci pentru ca sunteti o mare cultura!”

Solidaritatea ciobanilor

Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor privind procedurile de înregistrare a activităţilor de vânzare directă de produse de origine animala a creat premisele interzicerii comercializarii branzei bune, adevarate, dar a creat si un fenomen asociativ al ciobanilor, fara precedent.

Peste 200 de ciobani, proprietari de oi, din nordul judeţului Argeş s-au întâlnit, duminică, în comuna Corbi, cu reprezentanţi ai autorităţilor judeţene, pentru a discuta despre impactul integrării europene asupra activităţilor care reprezintă singura lor sursă de câştig.

Discuţiile purtate între crescătorii de oi şi autorităţi au vizat, în principal, problemele legate de desfacerea produselor tradiţionale şi de transhumanţă, activităţi afectate de reglementările europene în domeniu. Ciobanii şi-au manifestat îngrijorarea că vor fi obligaţi să renunţe la creşterea oilor, singura lor sursă de venit, şi să se orienteze către alte activităţi.

Mesajul autorităţilor judeţene, printre care s-au numărat prefectul şi preşedintele Consiliului Judeţean a fost că singura şansă pentru crescătorii de oi ar fi întocmirea unor proiecte care să le permită accesul la fonduri europene, în vederea aducerii afacerilor lor la nivelul standardelor UE.

Dar singura sansa pentru toti ciobanii este sa produca branza si atat! Omologarea pe care o practica Uniunea Europeana nu are nici o relevanta pentru secole de cultura culinara in comunitati care isi cunosc foarte bine nevoile economice si de hrana si organizate, dupa cum spunea presedintele Slow Food, Carlo Petrini, "intr-un mod fericit, anarhic".

Comertul cu hrana, in special cel cu branza, este prin excelenta alternativ, eludeaza interdictiile fabricate de mari companii si dictate suprastatal, ori cele impuse de un stat care isi trateaza subiectii cu dispret si violenta.

"Intocmirea de proiecte", "fonduri europene" sunt locuri comune folosite ca panacee de minti goale din administratia locala romaneasca deloc preocupata de dezvoltarea locala.

În toate localităţile din nordul judeţului Argeş, ca de altfel in toate satele si catunele de marginime, principala sursă de venit a populaţiei o reprezintă creşterea oilor, doar în comuna Corbi fiind peste 300 de familii în această situaţie.

Exista norme europene care nu pot fi luate in serios. Sau solutii alternative precum:

Microferma slow food a ciobanului Istrate

Branza Istrate

Microferma, asociaţia familială a Ceciliei Istrate din satul Fundătura, comuna Moeciu, judeţul Braşov, a avut şansa ca, prin fundaţia Slow Food pentru Biodiversitate, să îşi prezinte produsul, specific zonei de sud-est a Transilvaniei, brânza de burduf păstrată în scoarţă de pin, la cel mai mare târg gastronomic al producătorilor tradiţionali din lume.

Istrate are 600 de oi şi 30 de vaci, iar în cadrul fermei lucrează numai angajaţi. Brânza de burduf invelită în pin, la care se adaugă telemea şi carne de vită şi oaie, le comercializează doar în mari pieţe deschise precum cea din Braşov sau în târguri organizate pe teritoriul României.
Familia Istrate încearcă să înregistreze o marcă cu brânza de burduf, nu înainte de a deveni societate comercială. Ajutaţi de Slow Food pentru a identifica oportunităţi de desfacere în Europa, Istrate crede că doar exportul produselor lactate romaneşti autentice poate crea premise solide de dezvoltare locală în România şi pentru antreprenorii români.

Marketingul şi publicitatea produselor alimentare tradiţionale româneşti se poate face însă numai la astfel de târguri, dată fiind implicarea financiară modestă a statului român şi a slabei dezvoltări locale din România. Standul brânzei romaneşti de la Salone del Gusto de la Torino, care costa 5000 de euro, a fost plătit de tutorele fermei Istrate din cadrul Slow Food, producatorul italian de vinuri Bertani Vini din Grezzana Verona.

“Statul român nu ne-a ajutat cu mare lucru, toate investiţiile au fost făcute în animale şi făcute cu resurse din propria noastră ogradă”. Iniţial ferma Istrate a plecat de la 50 de oi şi 3 vaci. Investiţiile se calculau în animale şi nu in bani, menţionează Istrate.
Odată cu standardizarile impuse de Uniunea Europeană, “am constatat ca materia prima pentru hrana animalelor, furajele, sarea, dar şi mulgatoarele electrice pentru vaci ori condiţiile igienice impuse, au extins sfera cheltuielilor. Deocamdată nu caştigăm mult, nu avem mare profit din afacere.”

În a doua zi a târgului, şi după “surpriza neplacută cu întârzierea produselor”, familia Istrate a vândut peste 150 de kilograme brânză, a semnat precontracte cu distribuitori din Australia şi Olanda şi a stabilit contacte de afaceri cu aproximativ 25 de societăţi interesate de comercializarea produsului, majoritatea italiene, a incheiat Cecilia Istrate.

Gemurile de la Saschiz. Din camara, pe piata globala

Producătorii de gemuri zona Sighişoarei, îşi vor extinde vânzările până în Statele Unite, în urma semnării unor contracte de distribuţie, la Salonul Gusturilor din cadrul târgului internaţional de gastronomie, agricultură şi biodiversitate, Terra Madre.

Producătorii de gemuri din satele Viscri şi Saschiz, de lângă Sighişoara, îşi vor extinde vânzările până în Statele Unite, în urma semnării unor contracte de distribuţie cu companiile Boule din California şi Interworld din New Mexico, la Salonul Gusturilor din cadrul târgului internaţional de gastronomie, agricultură şi biodiversitate, Terra Madre, care se desfăşoară la Torino între 27 şi 30 octombrie.

Boule Inc. este o companie americană, cu sediul în Los Angeles, ce se ocupă cu distribuţia de produse alimentare tradiţionale pentru restaurante din SUA, Franţa şi Marea Britanie. Interworld, o companie din Albuquerque, la rându-i, distribuie pe teritoriul american produse agricole din toate părţile globului, a declarat pentru Newsin Cristian Gherghiceanu, purtătorul de cuvânt al Fundaţiei Adept. La acestea se mai adaugă şi un contract cu compania italiană de e-commerce, Goccedigusto.it.

Fundaţia Adept, cu sediul în Saschiz, înfiinţată de un grup de britanici, “încurajează şi susţine financiar micii producători din triunghiul Sighişoara – Braşov – Sibiu în a-şi dezvolta afacerile, găsi pieţe şi crea propriie mărci de produse agricole tradiţionale”, a declarat pentru NewsIn, preşedintele organizaţiei, englezul Jim Turnbull. Urmând modelul din Marea Britanie, satele sau mici regiuni din centrul Transilvaniei îşi crează mici societăţi comerciale sub un brand comun, numele satului sau comunei. “Însăşi prezenţa producatorilor de gemuri din zona Sighişoarei la Salonul gusturilor din Torino este parte a strategiei de marketing pentru produsele agricole tipic româneşti”, a adaugat Turnbull.

Cele mai deosebite gemuri, fără conservanţi şi cu o concentraţie minimă de zahar, sunt cele de fructe sălbatice (rubarbăr, măceşe, fraguţe, afine, mirabele), precum şi cele de mere cu scorţişoară (preparate cu varietatea locală numită "mere de piele", fructe acrişoare de culoare verde, ce se coc la sfârşitul lui septembrie - începutul lui octombrie). Întrebuinţarea scorţişoarei are o tradiţie îndelungată şi e legată de moştenirea mitteleuropeană a centrului Transilvaniei.
În satele săseşti gemurile erau produse exclusiv pentru pentru consumul familial şi nu exista nici o experienţă de producţie organizată pentru comercializare, nici măcar directă. Proiectul s-a înfiinţat pentru a da o nouă sursă de venituri realităţilor locale, care, în general, trăiesc din agricultură şi creşterea animalelor, a declarat Gherghiceanu.

Proiectul creării unor branduri locale s-a născut graţie colaborării dintre Fundaţia Adept şi Slow Food care, recent, a deschis un birou de informaţii într-unul din sate.
“În cazul în care debuşeele deschise de producătorii din Viscri şi Saschiz vor funcţiona, afacerile lor se vor autosusţine fără nici o problemă, constituindu-se şi în modele de bune practici pentru multe alte comunităţi agricole din România; dovada stă faptul că în numai două zile am vândut peste 1.000 de borcane”, a adăugat Gherghiceanu. Marea problema stă însă în infrastructură şi în capitalul de pornire a unui astfel de tip de afacere, a completat Turnbull.

În primele luni ale anului 2006, Adept a organizat cursuri de igienă alimentară pentru douăzeci de asociaţii familiale. Acum, un grup dintre acestea au început să lucreze pentru a produce gemurile Prezidiului. Cele mai bune producătoare şi tipurile de de gemuri au fost selecţionate în urma unei serii de degustări realizate de către experţii Slow Food în 2005 şi în 2006. Gemurile - ambalate în borcane de sticlă şi vândute în coşuri împletite de mână de către o familie din părţile locului – au fost prezentate publicului pentru prima dată, cu ocazia Salonului Gusturilor 2006.
În această iarnă, totodată, va fi organizat un curs de altoiri pentru a regulariza producţia arborilor fructiferi. A doua fază prevede realizarea unui laborator cu normă care va permite producatorilor din proiect să lucreze împreună.

Târgul Terra Madre este organizat din doi în doi ani în oraşul Torino de către Ministerul Italian pentru Politici Agricole şi Forestiere, Ministerul de Externe, Regiunea Piemont, Municipalitatea oraşului Torino şi fundaţia Slow Food în scopul de a întări legăturile între comunităţile gastronomice din lume. Ediţia de anul acesta s-a desfăşurat sub înaltul patronaj al preşedintelui Republicii Italiene, Giorgio Napolitano.

Slow Food la Bucuresti

De cateva zile exista Slow Food Bucuresti. In tara noastra, unde rechinii corporatisti prostesc micii proprietari pentru a achizitiona terenuri, iar mediul inconjurator este dispretuit, producatorii romani de hrana buna, curata si dreapta vor primi intreaga sustinere a conviviumului nou infiintat.

Carlo Petrini:

"Nu trebuie sa confundam economia de piata cu economia locala. La distorsiunile economiei de piata, care intr-o prima etapa avusese efecte benefice pentru comunitati, azi suntem martori cu totii. Resursele pamantului nu sunt infinite. Nu se poate aplica o lege de exploatare a resurselor intr-un ritm ce creste exponential numai pentru ca in prezent piata o comanda favorizand hiperproductivismul. Acesta, totusi, din perspectiva ecologica naste o situatie care nu poate fi sustinuta decat de nebunie. Datele oferite de FAO spun ca producem hrana pentru 12 miliarde de fiinte omenesti in conditiile in care suntem 6 miliarde si 300 de milioane. 800 de milioane sufera de malnutritie si foame, un milliard si 700 de milioane sufera de obezitate, iar diabetul e in crestere exponentiala asemenea bolilor cardio-vasculare cauzate de malnutritie. E o nebunie! E o nebunie sa continuam sa cerem mai mult pamantului. Aceasta prada a resurselor, aceasta logica pentru care consumul trebuie sa fie caracterizat de viteza, de abundenta si de risipa, ajunge la punctul sau terminus."